<anterior/Artroza/Home/urmator>

 

Manifestari radiologice in boala artrozica


  Investigaţia de maximă utilitate în diagnosticul a numeroase forme de artroză rămâne studiul radiologic.
Dintre diversele structuri interesate de procesul artrozic numai osul poate fi explorat radiologic, cartilajul articular şi membrana capsulo-sinovială fiind radiotransparente. Grosimea cartilajelor articulare poate fi totuşi apreciată după lărgimea spaţiului articular iar prezenţa unei îngroşări a membranei capsulo-sinoviale sau a revărsatului intraarticular este sugerată radiologic de tumefacţia părţilor moi periarticulare.

Semne precoce de artroză

În stadiile iniţiale tabloul radiologic poate fi complet mut; totuşi în majoritatea cazurilor de artroză clinic simptomatice este prezent cel puţin unul din cele două semne precoce de afectare artrozică:

  • Reducerea spaţiului articular - semn datorat subţierii cartilajului degenerat la ariile de maximă solicitare ; fenomenul mai este denumit şi „pensare ” articulară;
  • Scleroza osului subcondral (eburneizare) – proces de osteocondensare propriu artrozei ce constă în accentuarea radioopacităţii osoase în zonele în care începe să scadă acţiunea de amortizare a cartilajului; osul, fiind supus unei stimulări mecanice majore, se densifică.

Valoarea diagnostică relativă a osteofitelor – pentru mult timp, osteofitele au fost considerate cea mai reprezentativă manifestare radiologică a artrozelor; este însă necesară mai multă precauţie în a le considera expresia unui proces artrozic deoarece este posibilă prezenta osteofitelor la nivelul articulaţiilor care nu evoluează obligatoriu în timp către un proces degenerativ.

Semne ale artrozei avansate

În fazele avansate ale artrozei, în afara proliferării osteofitice, sunt evidente radiologic şi alte semne:

  • apariţia în capetele osoase a ariilor radiotransparente ce corespund cavităţilor pseudochistice sau geodelor ce sunt rotunjite, nedelimitate de contur sclerotic, uneori de dimensiuni voluminoase; marginea acoperişului geodelor poate deveni mai neregulată, reducând mai mult spaţiul articular.
  • deformarea progresivă a capetelor articulare, eventual subluxaţia, care poate în final determina dezaxarea acestora ;
  • în variante particulare ale bolii artrozice (coxartroza erozivă, artroza erozivă a mâinilor) pot apare fenomene erozive evidente;
  • rar, articulaţia afectată de boala artrozică poate să evolueze spre anchiloză.

Alterarea anatomică este suficient de fidel documentată de tabloul radiografic al articulaţiei interesate. În mod obişnuit se disting patru grade de gravitate a procesului artrozic:

Gradul 1 – artroză dubitabilă;
Gradul 2 – artroză minimă;
Gradul 3 – artroză moderată;
Gradul 4 – artroză gravă.


Un parametru important este şi rapiditatea evoluţiei procesului artrozic ce este evaluată prin confruntarea radiografiilor executate în timpi succesivi.

Investigaţiile imagistice moderne (tomografia computerizată sau rezonanţa magnetică nucleară) aduc informaţii extrem de utile legate de etiologie, modificările articulare şi periarticulare, oferind posibilitatea elaborării prognosticului şi a deciziilor terapeutice.

 

 


 

Make a Free Website with Yola.